marți, 12 iulie 2011

Flori pentru algernon (Daniel Keyes)

Si imi plange sufletul cand stiu ca nu pot face nimic. Parca il vad, cu mainile muncite asezate cu stil pe stiloul negru. Are in fata lui o foaie alba de hartie pe care se chinuie sa zgarie cateva cuvinte. Charlie este un barbat cu suflet de copil. Nu a cunoscut inca iubirea de femeie, dar a cunoscut iubirea unui prieten. "Soarecul" lui il ajuta mereu sa isi dezvolte abilitatile de memorare.
Charlie, Charlie, copil prostut, daca ai stii tu ca mai bine ramaneai in nebunia ta...
Charlie a decis sa devina "cobaiul" lor, celor care nu ne lasa sa ne traim vietile asa cum vrem, care cred ca sunt Dumnezei doar pentru ca scot pe piata nu stiu ce vaccin care lasa in urma un drum de suflete pierdute.
Charlie a acceptat sa isi faca o operatie pentru a deveni mai destept, pentru a "le arata colegilor de la munca de ce este in stare".
Mi-e mila de el caci stiu ca a facut cea mai mare greseala. Sa devina destept... huh... sa poata discuta subiecte alese cu maturii de la facultate, sa nu mai faca greseli de ortografie atunci cand zgarie foaia de hartie in care se ascund jumatate din sentimentele lui... Foaie care urmeaza sa i-o inmaneze medicului lui.
Charlie are acum tot ce si-a dorit... inteligenta.. insa a pierdut o mare parte din el... "soarecul" alb ca de zapada care ii devenise prieten pe nesimtite. Algernon a murit... iar inteligenta a disparul treptat caci operatia a esuat... Am plans pentru Charlie si preitenul lui... L-am simtit ca fiind o parte ascunsa din mine...
Copilul din Chirlie a revenit, acum cu o ultima dorinta: "spune tii lu profNemur sa numai fi asa suparat cind cive va is bate joc deel si osa aiba mai mult preteni. Iusor saai preteni daca lasi lumea sarida deti-ne. Osa am mult preteni a colo undema duc. daca ajunget pe colo saj punet o flore pe mormint lu Algernon in curtea dinspatele casi."


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu