Si dupa o noapte in care a baut intr-un club mizer din orasul ei, s-a gandit sa se duca la biserica! Ce rost mai are? Doar ea stie. Prin buzele-i vinete se scurge picatura cu picatura sangele deja atacat de alcool, prin ochi-i se vad ranile sufletlui. O leoiaica in fata unei fete inocente... fata tanara care a renuntat la scoala doar pentru un anumit EL care a pacalit-o si dupa a lasat-o in acel club plin de suflete prinse in capcana.
Numele ei- Cristina. Se ridica si incepe sa isi faca drum printre diavolii care se agata cu orice ocazie de bratele ei. Se impiedica, se prabuseste. A intrat in cercul lor acum. Cristina nu va mai fii niciodata ca inainte... toti o sa se teama de ea, toti o vor vedea ca un diavol si va avea prieteni doar pentru ca ei, cei de afara, se tem sa nu fie raniti.
Revin la ce am spus mai devreme, da, o leoaica! Nu ii lasa pe cei palizi, fara viata sa o tina prizoniera, asa ca se ridica si vrea cu orice pret sa iasa de acolo. Iese, dar odata eliberata devine o bestie, rea, fara scrupule. E decisa sa nu mai ierte si sa nu mai aiba incredere in nimeni.
Seara de abia incepe...se afla la jumatatea drumului dintre capcana si casa ei- sa se intoarca sau sa mearga uitand de trecut? Incearca sa isi controleze mersul impleticit. Se afla pe strada scolii unde era eleva. Se opreste pentru o clipa si parca se vede pe sine cum statea in banca ei din mijlocul clasei cu creionul in mana stanga si cu o carte in cealalta studiind neincetat poezia "Floare albastra". Se vede si in suflet i se aprinde un foc mai puternic ca niciodata de a incepe o noua viata. O viata plina de arta. Oare o sa fie ea urmatoarea Afrodita?
Cu focul inca proaspat in inima porneste pe noul drum, si se opreste in curtea bisericii unde statea cu bunicul ei ascultand cantece religioase in zilele de Duminica. Se aseaza pe treptele din fata bisericii si acolo isi rezeama capul de peretele cu trasaturi colturoase facut din caramida insangerata. Prin buzele-i vinete se vad cum se scurg inca picaturile de alcool, dar ochi-i sunt schimbati complet. Se vede ca este motivata acum, si ca nu o sa mai renunte pana nu va atinge cerul, dar in acelasi timp ura din trecut nu s-a stins- e prezenta si pregatita sa atace. Cristina stie foarte bine ca oamenii sunt de vina si nu mai vrea sa ii mai ierte... nu de data asta. Acesta este momentul ei. Momentul Cristinei.
Textul a fost inspirat dupa poza "Just..." a Terrei. Mentionez ca aceasta compozitie este pura fictiune.
Numele ei- Cristina. Se ridica si incepe sa isi faca drum printre diavolii care se agata cu orice ocazie de bratele ei. Se impiedica, se prabuseste. A intrat in cercul lor acum. Cristina nu va mai fii niciodata ca inainte... toti o sa se teama de ea, toti o vor vedea ca un diavol si va avea prieteni doar pentru ca ei, cei de afara, se tem sa nu fie raniti.
Revin la ce am spus mai devreme, da, o leoaica! Nu ii lasa pe cei palizi, fara viata sa o tina prizoniera, asa ca se ridica si vrea cu orice pret sa iasa de acolo. Iese, dar odata eliberata devine o bestie, rea, fara scrupule. E decisa sa nu mai ierte si sa nu mai aiba incredere in nimeni.
Seara de abia incepe...se afla la jumatatea drumului dintre capcana si casa ei- sa se intoarca sau sa mearga uitand de trecut? Incearca sa isi controleze mersul impleticit. Se afla pe strada scolii unde era eleva. Se opreste pentru o clipa si parca se vede pe sine cum statea in banca ei din mijlocul clasei cu creionul in mana stanga si cu o carte in cealalta studiind neincetat poezia "Floare albastra". Se vede si in suflet i se aprinde un foc mai puternic ca niciodata de a incepe o noua viata. O viata plina de arta. Oare o sa fie ea urmatoarea Afrodita?
Cu focul inca proaspat in inima porneste pe noul drum, si se opreste in curtea bisericii unde statea cu bunicul ei ascultand cantece religioase in zilele de Duminica. Se aseaza pe treptele din fata bisericii si acolo isi rezeama capul de peretele cu trasaturi colturoase facut din caramida insangerata. Prin buzele-i vinete se vad cum se scurg inca picaturile de alcool, dar ochi-i sunt schimbati complet. Se vede ca este motivata acum, si ca nu o sa mai renunte pana nu va atinge cerul, dar in acelasi timp ura din trecut nu s-a stins- e prezenta si pregatita sa atace. Cristina stie foarte bine ca oamenii sunt de vina si nu mai vrea sa ii mai ierte... nu de data asta. Acesta este momentul ei. Momentul Cristinei.
Textul a fost inspirat dupa poza "Just..." a Terrei. Mentionez ca aceasta compozitie este pura fictiune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu